Denumire generică pentru geamul termoizolator care reprezintă un ansamblu format din două (sau mai multe foi) de sticlă separate de un cadru din bagheta-distanţier (de obicei aluminiu), care este umplut cu un desicant (silicagel); în spaţiul dintre foile de sticlă este aer sau un gaz inert – eronat se crede că spaţiul dintre foi este vidat, dacă ar fi asa pachetul sigilat ar face implozie datorită presiunii atmosferice întreaga unitate este asamblata ermetic cu o dublă barieră de sigilare: banda butilică şi tiocol. Grosimea foii de sticlă este variabilă, ca şi distanţa dintre ele, eficacitatea produsului crescând direct proporţional cu acestea. O foaie de sticla geam groasa de 4 mm transfera 90% din caldura. Pierderile de energie in acest caz sunt imense, coeficientul de transfer termic fiind de k=5,4 W/mpK. Doua foi de sticla amandoua avand grosimea de 4 mm fiecare, despartiti de un distantier de 12 mm de aluminiu, umpluta cu silicagel si cu un cordon de butil extrudat pe laterale, constituie o bariera eficienta imporiva vaporilor de apa, coeficientul de transfer termic in acest caz fiind de k=2,8 W/mpK. Doua foi de sticla, una normala si alta cu LOW-E (low emisivity) are coeficientul de transfer termic de k=2,8 W/mpK.
Coeficient de transfer termic (U): in cazul geamului termopan exprima cantitatea de energie (masurata in unitatea Watt) care se pierde prin suprafata de 1mp in fiecare secunda, in conditiile in care in interior sunt 20°C iar afara -10°C. Aceasta valoare difera de coeficientul „Uf” total al ferestrei (care se calculeaza separat luand in calcul si valorile k ale profilelor tamplariei folosite si a baghetei distantier dintre cele doua foi de sticla ale unui geam termopan). Aceasta valoare cu cat este mai mica cu atat izolatia termica este mai buna.